O regizoare la debut propune o privire critică, lucidă și mai puțin pasională asupra protestelor din România ultimilor ani. Documentarul regizoarei Nora Agapi despre tatăl ei și colecția lui de înregistrări din comunism ia o altă direcție când acesta este anunțat că trebuie să evacueze locuința.

Leacuri băbeşti pentru urticarie mentală! Copacii noştri-s plini de scroafe. Sfârşitul vieţii şi începutul supravieţuirii. Destinul ne-a înghesuit pe toți în vagoane de marfă dar nu uită să ne. E-o cucernică ispită Să te știu de toți iubită, Și mai e un hop și-un. Izbutisem să fiu primit în casa lor și să îl suport pe soțul ei.

Pe frontul de est nimic nou. Happiness is one wing away. Some people lose voice, some people gain it. Is it a transfer? Does this world really need balance? And is this balance responsible for our emotional roller coasters? I woke up with the intense feeling that I loathe humanity. Yet, the universal balance also forced me to feel guilty for feeling that.